hkjk

Toate acele lucruri

„Există două moduri de a vedea viaţa: unul ca şi cum nimic n-ar fi o minune, celălalt, ca şi cum totul ar fi miraculos”

Albert Einstein

Lui Pauline

şi

lui Louis

1

— Ei, cum ţi se pare?

— Întoarce-te şi lasă-mă să mă uit.

— Stanley, de o jumătate de oră mă tot examinezi din cap până-n picioare. Nu mai suport să stau proţăpită pe podiumul ăsta.

— I-aş mai lua ceva din lungime; să ascunzi nişte picioare ca ale tale ar fi un sacrilegiu!

— Stanley!

— Scumpo, vrei sau nu vrei să-ţi spun părerea mea? Mai întoarce-te o dată, să te văd din faţă. Este chiar aşa cum îmi imaginasem: Între decolteu şi răscroiala spatelui nu e nici o diferenţă; cel puţin, aşa, dacă te pătezi cumva, poţi să întorci rochia… cu faţa la spate, că-i tot aia!

— Stanley!

— Ideea asta de a cumpăra o rochie de mireasă de la solduri mă înfioară. Dacă-i pe-aşa, de ce să n-o iei prin internet? Ai vrut să-mi afli părerea, poftim, acum, o ştii.

— Scuză-mă, dar nu-mi pot oferi ceva mai bun, cu salariul meu de infograficiană.

— Desenatoare, prinţesa mea! Doamne, ce oroare am de vocabularul ăsta din secolul XXI!

— Eu lucrez pe computer, Stanley, s-a zis cu creioanele colorate!

— Prietena mea cea mai bună schiţează şi dă viaţă unor personaje minunate; prin urmare, cu computer sau fără computer, este desenatoare, nu infograficiană! E musai să discuţi tu toate alea!